În general, muncile grele, precum cele din agricultură şi minerit erau prestate, în societatea romană antică, de către sclavi. Pentru anumite munci sezoniere urgente (secerat, culesul măslinelor, a strugurilor, etc.) se apela la mâna de lucru ocazională.

S-a stabilit că pentru a lucra 100 ha cu vita-de-vie erau necesari circa 60 de sclavi.

În castrul roman de pe Dealul Pomet de la Porolissvm a fost descoperit un atelier metalurgic. Meşteşugurile casnice mai importante în societatea romană erau prelucrarea lânii şi a fibrelor naturale, confecţionarea hainelor, prelucrarea pieilor, etc

Calul era folosit de către romani mai ales în scop militar, prezenţa lui în gospodării particulare fiind considerat un semn de prosperitate.